CRĂ‚CIUN FĂ‚RĂ‚ VALERIA. Interviu cu antrenorul sportivei răpusă de meningită bacteriană: „Era un fenomen!”

– Jucătoarea de tenis de masă Valeria Borza (29 de ani) a murit vineri, într-un spital din Franța, din cauza unei meningite bacteriene

– Trupul neînsuflețit al componentei echipe Lyz-les-Lannois va fi adus la Caransebeș, orașul natal, în cursul acestei săptămâni

– ProSport a stat de vorbă cu antrenorul care i-a marcat cariera, Florin Mureșan (48 de ani)

– Mureșan e în prezent antrenor în Paris și instructor la școlile în care a fost implementat programul de sport inițiat de Guvernul francez

– Tehnicianul originar din Caransebeș a punctat toate momentele importante din cariera Valeriei. De la vârsta de 5 ani și până la… Spitalul din Roubaix

Au rămas interpretări, palmares imaginar, vise și scenarii. Și amintiri cu miile. Și poze nenumărate și o pagină de facebook cu viața ei segmentată pe bucățele. Și fețe de paletă nefolosite, și vorbe nespuse, și mingi întregi, și un Crăciun pe care și-l desenase în minte. Acasă, la Caransebeș, cu Georgeta și Nicolae Borza, părinții ei.

Părinți ce tocmai s-au întors din Lille acasă cu mașina (!). Nici lacrimi nu mai au să mai plângă. Fiica lor, Valeria Borza, una dintre cele mai bune jucătoare de tenis de masă din România, s-a stins vinerea trecută în nordul Franței. Se pregătea să meargă spre Aeroportul din Charleroi pentru a veni în România, dar i s-a făcut rău, a fost internată și a intrat în comă. După câteva ore…. s-a constatat decesul. Cauza tragediei: meningită bacteriană, o boală care te distruge în cel mai scurt și crud mod. ProSport v-a prezentat în ultimele zile ce s-a întâmplat în Franța, iar azi vă propune să o cunoașteți pe Valeria Borza prin ochii omului care a modelat-o și a lansat-o în tenisul de masă profesionist, antrenorul Florin Munteanu.

Condoleanțe, domnule Mureșan. Dumneavoastră ați descoperit-o pe Vali…

(ne întrerupe) Cu mine a început să aibă rezultate Vali, pentru că ea a fost descoperită de tatăl ei, Nicolae Borza. El avea o masă de tenis ELA, acasă, în Caransebeș și îi arunca mingi fetiței care nu avea mai mult de 5 anișori. L-a impresionat prin faptul că reușea la o asemenea vârstă fragedă să lovească toate mingile care veneau spre ea. Era o mare calitate… Tatăl ei a jucat cu ea, a lucrat cu ea, iar cu timpul, eu fiind sportiv de performanță la Cugir, m-am căsătorit și am mers la Oțelul Roșu (n.r. – oraș cu o populație de peste 10.000 de locuitori în județul Caraș Severin).

Citește și: Tulburător – De la operația la cap suferită în copilărie, la Biserica Saint Luc din Franța

Și cum a ajuns să o pregătiți?

Fetița a fost antrenată mai întâi de un coleg de-al meu, Titel Nedelcea, la Oțelul Roșu, iar tatăl ei o aducea zilnic 18 km pentru ședințele de pregătire. În primul an, Titel s-a dus cu Vali la Campionatele Naționale sub 10 ani și a intrat la Paleta de Argint până între primele 32 de jucătoare din cele 120 înscrise. Apoi colegul a plecat în Germania la muncă, iar tatăl ei a adus-o la mine și mi-a transmis: „Florin, te rog frumos să te ocupi de fată!”.

Și de atunci a început totul. Câți ani aveați?

Eu 25 și vreo 20 de tenis de masă. În trei luni am luat fata, am pregătit-o, am avut susținere din partea colegilor și a devenit vicecampioană națională la numai 9 ani, după o finală pierdută în fața Corneliei Vaida (n.r. joacă pentru Croația în prezent – Cornelia Molnar 138 ITTF). Pentru a construi și o echipă (n.r. – la nivelul copiilor echipa e formată din doi sportivi) am luat o vecină de-a Valeriei, pe Loredana Răduță, și am pregătit-o. Și, în următorul an, Valeria a cucerit aur la simplu și aur pe echipe alături de Loredana. În tot acest timp am avut și sprijinul unui prieten al tenisului de masă din Caransebeș, domnul Mura. În același an, 1995, Valeria participa și la Top 12 . Iar în jurul vârstei de 11 ani am pus bazele unei formații și mai puternică la Caransebeș, cooptând-o și pe Manuela Voicescu. Dar pe la 12 ani… Valeria a avut un moment de cotitură în carieră…

Ce s-a întâmplat?

A alunecat și și-a rupt mâna dreaptă. Deși era stângace, conta foarte mult pentru că era vorba de echilibrul jucătorului la masa de tenis de masă. A avut mâna în ghips, dar tot a luat primul loc la Top 12.

Dar ea a suferit și o operație la nivelul capului pe la acea vârstă. De ce?

O colegă de școală a lovit-o în cap cu o sticlă și a fost operată la spitalul din Timișoara. Pe primul înveliș osos al creierului a rămas cu o gaură cât o monedă de 3 lei cum era pe atunci. Lovitura o recepționase chiar în vârful capului, dar pe urmă s-a făcut bine rapid.

Citește și: Dispariția Valeriei a șocat: Berni Szocs se teme pentru viața ei! Cum poate fi prevenită infecția care a răpus-o pe Borza

Ați început povestindu-mi primii ei pași în sportul de performanță. După ce s-a refăcut în urma operației la cap, ce traiectorie a luat cariera Valeriei?

La 13-14 ani a fost din nou pe primul loc la Top 12 și a intrat în vizorul domnilor Viorel Filimon, șeful Centrului Olimpic din Constanța și în vizorul domnului Gheorghe Bozga, șeful celui de la Bistrița. Filimon a susținut că fata trebuie să se încadreze la un Centru Olimpic și a făcut prima cerere, dar tatăl Valeriei a spus, citez din memorie: „atât timp cât fata câștigă totul în țară, eu nu văd ce pregătire mai bună ar avea la un Centru”. Dar n-a exclus ca în viitor să ajungă într-un asemenea cadru.

Deci a rămas tot la Caransebeș…

La 13 ani ne-am prezentat din nou la Naționale, a luat argint și a venit propunerea domnului Ghoerghe Bozga, care o antrena pe atunci pe Mihaela Ștef. Noi ne antrenam la acea vreme la Caransebeș și într-o sală unde erau fuseseră dușurile liceului…

Deci urma să facă pasul spre un centru… Dar ce-ați vrut să spuneți prin sala unde fuseseră dușuri?

Cred că la Liceul Traian Doda (n.r. – din Caransebeș) se petrecea asta, era faianță pe perete, la subsolul liceului, dar era o sală bună, unde temperatura era optimă pentru antrenament. De la acea vârstă ea avea nevoie de o întreagă „sală” de antrenament cu jucători cu stiluri diferite, pentru a progresa. Pentru că mă avea doar pe mine ca sparring și pe colegele ei. A avut loc o discuție între mine și tatăl ei și am hotărât că e cazul să plece la Bistrița.

Avea un potențial mare de creștere?

Da, dar înainte de a pleca, la 13 ani s-a dus la Europenele de la Norcia și  a intrat între primele 32 de jucătoare ale continentului. Dacă nu a urcat până în optimi, noi, în tenisul de masă, spunem că s-a situat pe locul 17, ceea ce părea un rezultat promițător înainte de a merge la Centrul Olimpic de la Bistrița condus de Gheorghe Bozga. Un an mai târziu, Valeria a câștigat aur la Naționale și la simplu și la dublu mixt. Și pe echipe, dar a terminat pe primul loc și la Top 12. Era deja un fenomen al tenisului de masă. S-au repetat performanțele și în anii următori, dar supărarea noastră a fost că n-a fost luată în calcul pentru lotul național de senioare.

Ce a decis apoi?

A plecat în Spania, cu toată valoarea ei pe la vârsta de 16 ani. Avea un salariu de 600 de euro pe care nu-l lua însă tot timpul și mama ei mi-a spus „Florine, fă ceva!” Am sunat la un club din nordul Franței și am vorbit cu oficialitățile de acolo. Jucând într-o formație titrată, a crescut și ea foarte mult în toți acești 13 ani pentru că liga franceză e al doilea campionat ca valoare din Europa. În tot acest timp a învins și jucătoare foarte bine cotate, multe dintre ele fiind asiatice.

Când ați vorbit ultima dată cu ea?

Acum două săptămâni, se afla în Spania, la pregătire, și a rămas că ne vom întâlni după Sărbători. Știam că urma să rămână până pe 27 decembrie în Caransebeș și apoi pleca în alt oraș să petreacă de Revelion. Totul se anunța bine…

Citește și: DRAMĂ‚. Valeria Borza, campioană la tenis de masă, a murit joi seara la doar 29 de ani

Și când ați aflat că i s-a făcut rău? Dumneavoastră locuiți în Paris…

Vineri dimineață am primit la Paris telefon de la familia ei… mi-au spus, „Florine, a căzut jos!” Du-te, te rugăm, la ea! Am sunat la club, Bernadette Szocs (n.r. – colega ei) nu știe franceza, iar apoi am sunat la spital de vreo trei-patru ori. Am discutat cu o asistentă și mi-a transmis că a luat un virus de meningită. La puțin timp, mi s-a spus că i s-a indus o comă artificială pentru că nu mai putea respira și i s-a băgat un tub pe la nivelul gâtului pentru a face legătura cu plămânii. A fost momentul în care asistenta mi-a cerut să le zic părinților să vină cât de repede pot în Franța. Și așa am făcut! Antibioticele nu-și făceau efectul, iar rinichii nu mai funcționau. La ora 17:15, ora Franței, medicii au constatat decesul Valeriei. Eu am ajuns abia a doua zi dimineața, părinții ei, Nicolae și Georgeta se aflau deja acolo.

Meningita bacteriană este o infecție a lichidului măduvei spinării și a celui care înconjoară creierul (cefalo-rahidian) și poate fi cauzată de o infestare cu un virus ori cu o bacterie. De aceea, mai ales la copii, sunt necesare vaccinurile. Până la vârsta de 6 luni, copiii trebuie să primească trei doze de vaccin (Hib). A patra doză ar trebui administrată între 12 și 16 luni. La adulți, la simptome precum dureri mari de cap, înțepenirea gâtului, vărsături, amețeli, sensibilitate la lumină, somnolență, trebuie mers cât mai repede la medic. Nu trebuie pierdută nicio secundă!

Bacteria se poate transmite de la o persoană la alta prin schimbul de secreții respiratorii și de la nivelul gâtului prin sărut, tuse sau strănut! Bacteriile nu pot fi răspândite prin respirația aerului expirat de o altă persoană infestată. O boală care seceră vieți tinere, o boală cu o rată de mortalitate de peste 50 la sută în România.